|
||||||
 |
Acum câteva secole, Te căutam. Acum câţiva ani, Te găsisem. Acum câteva zile Te descopeream alintată în somn. Acum câteva e-mail-uri Mai credeam că există iubire. Acum câteva sms-uri Te-am rătăcit dincolo de mine Prin reţele de virtuali doritori. Dar mai insistă, Stimate domnule Om!… Cu frozen daiquiri în mâna stângă Fără stiloul din dreapta… Acum e la modă să scrii cu butoane Sărmanele litere… Sărmanele toamne În care eu nu puteam scrie…. E doar amintire Acea lipsă de muze şi de poezie… Acum am butoane Şi daiquiri pe buze Alung orice iluzii Cu ele, Click-uri omogene, Ca neamintirile mele. Ar fi bine să adorm Ca să-mi treacă Această frozen-beţie Şi odată cu ea, Această dureroasă Dorinţă de a [...] Altul va fi la fel Deranjat de plecările mele Încântat de feminitatea mea Stresat de tăcerile mele Uimit de pasiunea mea Sufocat de întrebările mele Debusolat de calmul meu Altul va fi absolut la fel Când mă va urî şi mă va iubi Egal… Conectată la toate aparatele Posibile şi imposibile, Condamnată la respirație artificială pe viață Şi pe dincolo de viaţă, Readusă şi reluată de la capăt Înainte de punct şi după Şi iar de la capăt Apă! Un dram de apă Pe buzele uscate, însângerate Aer! Un sac de aer Agățat de cuierul moștenit din spitalul sovietic De care mă tot împiedic, Toate astea Între a fi sau a muri Între a nu [...] Am bilet într-o singură parte, De revin încă nu ştiu. Aş vrea. Aş veni să mai cânt încă o dată Pentru ţara din inima mea. Am bilet. Încă nu cunosc preţul Sau ce mi se cere pe el Dar aş vrea să mă-ntorc, de mă lasă Le dau banii atunci. Oricât cer. Am bilet. N-am vrut eu să mi-l cumpăr. M-au trimis surghiunită la [...] Am uitat totul Doar uneori mai plâng Încercând să-mi amintesc de ce Şi nu pot. Am uitat totul. Mai sper doar ca acel cineva care a intrat în mintea mea Să fi înregistrat pe un hard undeva Toate scurtcircuitele care mi s-au întâmplat şi Toţi viruşii care mi-au atacat iremediabil Memoria. Totuşi, cine Sau ce A avut acces la parolele mele şi Mi-a afectat Chiar într-atât sistemul de operare Încât [...] ştii? mi-a dat voie să cânt şi mi-a spus că trebuie să mai cresc nu cred că m-a iubit dar mi-a dat pur şi simplu voie să cânt ca să nu mor de tăcere răpusă. Astăzi un gol infinit S-a întins peste lume Ca o boală. Cred că asta se ia, Ca şi relele toate, Dintr-o simplă, banală greşeală Prin salivă, sau sânge, Din aer, sau apă… Azi golul i-atacă Chiar şi pe oameni Nu pare-a fi virus Şi antidot încă n-are Mintea nu mă înşeală, N-o iau razna deloc, Feţe pătrate Cu ochi ca de porc Înspre mine privesc Doamne, cât de aiurea, deformat, nefiresc Grav, par [...] ”Taci, Nu mai vorbi neîntrebat! Închide gura şi nu mai pălăvrăgi atâta! Iar te lauzi? Te răsfeţi… Ia exemplu de la alţii mai mari!… Unde s-a mai văzut aşa ceva?!”… Acesta e un model pe care copiii îl deprind de mici ca pe un clişeu ancestral Un fel de capitol obligatoriu dintr-un contract derizoriu care reglementează începutul Sau poate doar punctul din care porneşte sfârşitul? Cât de mult mi-am dorit încă de atunci, să [...] Eu nu pot scrie toamna… Am încercat să înțeleg de unde vine acest handicap. Ştiam că după Saint-Exupéry nu mai trebuia să se scrie nimic. El a spus totul. Ciudat, poate gândurile care cad ca nişte clopote peste ochii mei adormiți mi-i închid și mai mult? Am ajuns să nu mai văd foaia iar ploaia îmi dizolvă cerneala și îmi şterge orice amintire despre culoare şi mă doare, interminabil mă doare lipsa [...] |
 |
||||
|
Copyright © 2012 Vica Demici - All Rights Reserved |
||||||
