|
||||||
 |
N-am mai scris de mult timp pe blog, dar Moni Stănilă a inventat o metodă de a mă readuce pe aici, prin casa mea online: mi-a pus câteva întrebări şi, la fel ca în jocul de copii cu același nume, m-a provocat public să răspund la leapșa ei.
Aşa că, [...] E adevărat, uneori eu nu dau bună ziua! Dar o fac în cunoştinţă de cauză, deliberat, cu intenţia declarată de a schimba, cât de puţin, lumea. De exemplu, când întâlnesc un bărbat, un coleg, pe coridoarele unei instituţii, am pretenţia ca întotdeauna el să salute primul, să nu aştepte în înălţimea ignoranţei bărbăţiei lui să-l salut [...] Acum câteva secole, Te căutam. Acum câţiva ani, Te găsisem. Acum câteva zile Te descopeream alintată în somn. Acum câteva e-mail-uri Mai credeam că există iubire. Acum câteva sms-uri Te-am rătăcit dincolo de mine Prin reţele de virtuali doritori. Dar mai insistă, Stimate domnule Om!… Astăzi un gol infinit S-a întins peste lume Ca o boală. Cred că asta se ia, Ca şi relele toate, Dintr-o simplă, banală greşeală Prin salivă, sau sânge, Din aer, sau apă… Azi golul i-atacă Chiar şi pe oameni Nu pare-a fi virus Şi antidot încă n-are Mintea nu mă înşeală, N-o iau razna deloc, Feţe pătrate Cu ochi ca de porc Înspre mine privesc Doamne, cât de aiurea, deformat, nefiresc Grav, par [...] Avionul, ca o uriaşă pasăre de gheaţă, își săpa gălăgios calea în cerul de deasupra orașului care se întindea din ce în ce mai jos în abisul împietrit de frig, pe cele două maluri ale Dunării. Aveam impresia că încerca să croiască încă un râu, acolo sus, în nori. Eram atât de mândră că îmi [...] Spuneți drept, vouă nu vi se pare că jucăm cu toţii într-o piesă de teatru, că trăim într-o lume care s-a transformat într-o adevărată paradă, legală şi acceptată, a travestiţilor? Oamenii vor să pară ceea ce de fapt nu sunt. Fiecare se pricepe cel mai bine la ce face celălalt. Astfel, microbiştii se pricep la fotbal [...] Duse departe Şi foarte depreciate În raport cu rata de schimb A contravalorii umane, Negociate pe blat La preţ de speculă În lumi imaginate perfecte, Aceleaşi fiinţe, Reduse la zero Pe scara acceptată a valorii umane, Au fost odată Ca niciodată Atinse de dor… Şi au vrut să revină acasă Dar au uitat Drumul spre ţara plecărilor lor… Încă nu mă trezisem de-a binelea dar ţineam pasul întins spre birou ca şi când aş fi fost teleghidată. Ştiam drumul chiar şi cu ochii închişi. Dar nici măcar în această stare confuză nu se putea să nu remarc apariţia pitorească din uşa biroului. Era un personaj desprins parcă dintr-un western sau dintr-un film de-al [...] Eu ştiu cât costă soarele de pe cerul lui. Şi dacă ar fi de vânzare, știu cine l-ar cumpăra, bineînțeles la un preț rezonabil. Pentru ea ar putea să pară cam scump… dar la ea totul e negociabil. - Why aren’t you black? mă întrebă mirat tânărul englez care participa la același forum din Paris la care mă aflam și eu. - Why shall I be? am replicat eu mirată că el, reprezentant al unei țări civilizate folosește cuvântul „black” pe care nici măcar n-ar fi trebuit să-l pronunțe și în același timp contrariată [...] |
 |
||||
|
Copyright © 2012 Vica Demici - All Rights Reserved |
||||||
