Una din primele reforme iniţiate de actualul ministru al justiţiei de la înscăunare a fost reforma în avocatură. Şi nu doar din considerentul că fiecare ministru de pînă acum a încercat să facă acest lucru. Din păcate, starea de lucruri în domeniu nu este una tocmai strălucită. Trebuie să constat, că situaţia se datorează nu doar calităţii reglementărilor în domeniu. Aş spune mai mult, şi legile pe care le avem, sunt o urmare logică a calităţii avocaţilor, sau, mai corect spus, a celor ce reprezintă conducerea organului de autoadministrare a lor. Dar, după cum fiecare popor îşi are guvernul pe care îl merită, exact şi avocaţii şi-au făcut-o cu mîna lor.
Spre regret, avocatura reprezintă o “cenuşăreasă” , sau mai dur, o gunoişte a profesiilor juridice. O bună parte din cei care fac parte din ordinul avocaţilor, au venit aici pentru că nu au găsit “portiţa” să se facă judecători sau procurori. Asta încă nu e partea cea mai rea. Datorită normelor care permit obţinerea licenţei de avocat fără examen pentru orice procuror sau judecător, care are un stagiu de zece ani, rîndurile avocaturii se completează “regulat şi cu plăcere” cu cadre dubioase, care au fost alungate din sistem sau “rugate frumos” să se care (or, nu am întîlnit încă nici un judecător, care să se lase de făcut justiţie de bună voie şi să devină avocat, pentru că asta e vocaţia lui). O bună parte din profesionişti ezită să-şi ia licenţa de avocat din considerentul că au posibilitatea să practice fără a avea acest statut. Pe bună dreptate, de ce să te complici să faci stagiere, să susţii cîteva examene, ulterior să achiţi cotizaţii şi să te supui regulilor deontologice inerente profesiei (pentru încălcarea căror poţi fi exclus din breaslă), dacă poţi să înregistrezi un srl sau să nu înregistrezi nimic, să obţii procură de la client şi să mergi bine merci în instanţele de judecată, să cîştigi onorarii bunicele din care nu achiţi impozite.
O altă problemă este calitatea serviciilor prestate. Trebuie să recunosc că nu e vorba doar de calitatea asistenţei oferită de “procurişti”, dar, foarte des, inclusiv de cei cu acte în regulă, adică de avocaţi. Pentru a nu intra în detalii plictisitoare, este suficient să ne amintim de declaraţiile victimelor din 7 aprilie 2009 referitor la asistenţa de care au beneficiat din partea unor avocaţi. Şi aici, starea de lucruri e rezultatul nu doar a capacităţilor personale ale avocaţilor, dar şi a faptului că nu există o obligaţie de instruire continuă.
So, reforma iniţiată îşi propune să rezolve cele mai stringente probleme identificate:
- Reformarea organelor de autoadministrare a avocaţilor. Instituirea funcţiei de secretar general al Uniunii avocaţilor pentru administrarea afacerilor (care nu va avea dreptul să practice avocatura), astfel încît, Preşedintele organului de autoadministrare să se ocupe de funcţii reprezentative;
- Instituirea unui proces riguros de admitere în profesie şi stabilirea obligaţiei de instruire continuă;
- Admiterea în instanţele de judecată doar a avocaţilor, consilierilor juridici a întreprinderilor şi a reprezentanţilor legali (începînd cu 2012, atunci de cînd statul va fi dator să ofere asistenţă juridică garantată de stat pe cauze civile);
Trebuie să recunosc, că reforma ia deranjat pe toţi. Tare.
Avocaţii sunt supăraţi pentru că vor fi datori să poarte robe în instanţă, să se instruiască continuu, să încheie anual contracte de asigurare de răspundere civilă. Amihalachioae e suparat că instituim funcţia de secretar general (de parcă are abonament pe viaţă la funcţia de Preşedinte a Baroului). Mai este supărat că va trebui să aibă în comisia de licenţiere a avocaţilor şi profesori universitari (probabil ăştia îi încurcă ceva în procesul de susţinere a examenelor). Judecătorii şi procurorii sunt supăraţi pentru că vrem să-i punem şi pe ei să susţină cel puţin un examen, înainte de a fi admişi în profesie. „Procuriştii” sunt tare supăraţi pentru că nu vor mai putea merge în instanţă dacă nu vor fi avocaţi.
Cei care nu sunt supăraţi pe cele menţionate, au alt motiv de tristeţe, despre care nu ezită să strige la tot colţul. Vezi Doamne, că au ajuns avocaţii la putere şi îşi instituie monopoluri, şi îşi lobby-ază interesele, şi nu mai ştiu ce. Faptul că preşedintele Parlamentului (tot el şi preşedinte interimar al ţării), primministrul, unul din vice-preşedintele parlamentului, ministrul justiţiei şi amîndoi adjuncţi ai săi au fost avocaţi, vorbeşte inclusiv despre ceea că, cunosc din interior problemele breslei şi ştiu cum să le rezolve. Dar dacă avocaţii nu înţeleg că nu poţi să apari în instanţă în costum sportiv, prefer să fie obligaţi să-şi acopere trainingul cu roba, chiar cu riscul să fiu învinut că fac lobby.
Nu am nici un dubiu că ceea ce se propune va contribui, atît la ridicarea calităţii serviciilor juridice, cît şi la creşterea prestigiului profesiei de avocat. În cazul în care postarea va fi interesantă, promit să revin cu mai multe detalii. Între timp, cît se mai discută proiectul, vă invit să vă daţi cu părerea despre reforma propusă, despre avocaţi, despre putere şi în general..
Atît Punkt
Recent Comments